50 de ani de tramvai Timiș

Lunga istorie a tramvaiului timişorean a fost marcată de momente în care dorinţa de inovaţie a fost forţa care a condus la dezvoltare şi evoluţie.

Între anii 1950 – 1954 a fost realizat primul tramvai românesc pe boghiuri – Gb 2/2, după proiectul început în anul 1946 de către Acad. Corneliu Miklosi.  Întreaga serie de tramvaie de acest tip a fost realizată în cadrul atelierelor situate pe actualul Bulevard Take Ionescu, la numărul 56. În acei ani, premiera nu a coincis cu planurile Partidului Comunist care, după realizarea primelor 5 tramvaie de acest tip, a interzis continuarea producţiei. Contrar acestei decizii, s-au mai produs încă 2 astfel de tramvaie.

Anii au trecut iar posibilităţile de producţie ale intreprinderilor bucureştene şi craiovene erau sub necesarul de tramvaie din transportul timişorean. Acest lucru a determinat continuarea modernizărilor de tramvaie, prin recarosarea celor produse înainte de 1914 sau modernizate ulterior, lucrări începute odată cu numirea Acad. Corneliu Miklosi la conducerea societăţii de tramvaie (Tramvaiele Comunale Timişoara).

Începutul anilor 60 este marcat de apariţia tramvaiului de tip T1-62, o altă modernizare a unor tipuri de tramvaie vechi, proiect realizat şi coordonat de Dr. Ing. Gheorghe Bihoi. Proiectul este ulterior continuat, ajungându-se până la primele desene de vagoane motor articulate româneşti.

Cu toate că aceste proiecte au rămas la stadiul de desene, ideea nu a fost abandonată, iar în 1969, sub conducerea aceluiaşi Dr. Ing. Gheorghe Bihoi, care a coordonat un grup de tehnicieni şi ingineri reprezentativi, atât din cadrul Intreprinderii de Transport Timisoara, cât şi din cadrul Institutului Politehnic “Traian Vuia” Timişoara, se începe proiectarea unui concept nou de tramvai.

Acesta era un vagon motor silenţios, pe boghiuri, ce reprezenta o variantă adusă la zi a tramvaiului Gb 2/2. Proiectul avea să poarte denumirea internă TM 69 şi urma să marcheze o evoluţie majoră în privinţa condiţiilor de transport. Conform D-lui Ing. Bihoi, deşi iniţial s-a dorit ca noul tramvai sa fie şi primul model de tramvai articulat din ţară, conducerea I. T. B. (Intreprinderea de Transport Bucuresti) s-a opus, argumentând că “pentru un oraş de mărimea Timişoarei formatul vagon motor + vagon remorcă este suficient”. Rezultatul a dus la modificarea proiectului iniţial şi adaptarea sa conform aprobărilor. În realitate proiectul tramvaiului articulat timişorean făcea concurenţă celui început la I. T. B, care copia modelul dublu articulat primit spre testare de la firma Linke Hofmann Busch. Ca şi precedentul model de tramvai pe boghiuri, şi istoria prototipului tramvaiului Timiş avea să fie scrisă în aceleaşi ateliere din Blv. Take Ionescu 56. Realizat pe parcursul anului 1970, prototipul tramvaiului Timiş şi-a început călătoria pe liniile timişorene la finele acelui an.

Noul tramvai beneficia de o caroserie cu un design modern, cu zone vitrate mari, salonul fiind iluminat cu lămpi fluorescente. Din punct de vedere tehnic, proiectul timişorean a beneficiat şi de sprijinul companiei de utilităţi Stadtwerke din München, companie ce includea şi serviciile de transport în comun. Oraşul german se pregătea în acea perioadă de Jocurile Olimpice, iar parcul de tramvaie era prea mic pentru a face faţă afluxului mare de vizitatori. Datorită acestei situaţii, printr-o înţelegere cu guvernul român, s-a decis trimiterea unui grup de muncitori din cadrul intreprinderii timişorene de transport în Bavaria. Aceştia au contribuit la modernizarea parcului de tramvaie münchenez, intreprinderea timişoreană având, pe lângă avantajele financiare şi pe cel de calificare a personalului. Colaborarea cu partenerii germani nu s-a rezumat doar la forţa de muncă, aceştia punând la dispoziţie diferite proiecte de subansamble sau componente utilizate pentru noul proiect. Tramvaiele Timiş au fost primele care au folosit pantograful asimetric, iar prima serie a acestora a beneficiat de sistem de acţionare şi control electric furnizat de Kiepe Electric.

Deşi autorităţile au sprijinit construcţia unui complex de hale industriale noi, destinate atât producţiei de tramvaie cât şi întreţinerii facile ale acestora, o nouă decizie se ia la nivel central, iar producţia de tramvaie se transferă la Intreprinderea Electrometal / Eltim începând cu 1977. Proiectul tramvaiului Timiş îşi continuă evoluţia, astfel încât în anul 1982, pe langă prototipul tramvaiului simplu articulat apare şi cel al unui model îmbunătăţit, denumit Timiş 2. Interzicerea în anii 80 a utilizării aluminiului (precum şi a altor materiale scumpe) şi obligativitatea folosirii componentelor doar din producţia naţională (pentru evitarea importului) a dus la o scădere a calităţii acestor tramvaie.

Tramvaiul Timiş a asigurat transportul în comun din numeroase oraşe româneşti precum: Arad, Brăila, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Ploieşti, Reşiţa, Sibiu şi Timişoara. A fost produs atât în varianta pentru ecartament normal (1435mm) cât şi pentru cel metric (1000mm).

Parcul timişorean a însumat un număr total de 133 de vagoane motor, 1 vagon motor articulat şi 122 vagoane remorcă. Producţia de trenuri tramvai a depăşit numărul de 530 de bucăţi, acestea fiind realizate între 1971 şi 1990. Tramvaiele de acest tip au deservit Timişoara între anii 1970 şi 2005. Oraşul în care s-au folosit în serviciul de transport ultimele tramvaie Timiş a fost Arad, unde utilizarea lor s-a încheiat în 2008.

În prezent tramvaiele Timiş mai există în câteva oraşe din ţară şi au fost păstrate atât în scop muzeal cât şi turistic, cele din Timişoara urmând a fi incluse în colecţia Muzeului Corneliu Miklosi.

Nu trebuie să uităm că acest tip de tramvai a fost strâns legat de Revoluţia din 1989, unul din momentele memorabile fiind cel al opririi circulaţiei tramvaielor în Piaţa Maria. La comemorarea a 20 de ani de la Revoluţie, tramvaiul Timiş 2 cu numărul 311 a fost transformat într-o expoziţie tematică itinerantă, iar la comemorarea a 30 de ani, vagonul motor Timiş 2 cu numărul de parc 343 (vagonul turistic) a găzduit evenimente artistice precum citirea de poezii scrise de Ion Monoran sau punerea în scenă a unei piese de teatru.

Apariţia acestui tip de tramvai a schimbat ideea de transport în comun din anii 70, tramvaiul Timiş devenind în acea perioada unul din simbolurile oraşului. Prin producţia de serie a acestui tip de tramvai s-a continuat tradiţia locală industrială, care a dus la dezvoltarea Timişoarei, in ciuda opreliştilor apărute de-a lungul istoriei. Aceasta filă de istorie nu trebuie uitată, iar prezentarea adecvată a vehiculelor existente în cadrul Muzeului Corneliu Miklosi, arată modul în care ne respectăm identitatea. Din păcate acest an pandemic nu a permis organizarea unui eveniment cu public, însă am speranţa că anul 2021 va crea premisele organizării unui astfel de eveniment.

Silviu Dănescu, designer, decembrie 2020.

La baza materialului au stat date culese din: “130 de ani de activitate 1869 – 1999, Monografie R. A. T. T.”; documente din Arhivele R. A. T. T.